marți, 17 august 2010

De dor


Nu ma lasa luna sa te uit vreo clipa,
Si-mi priveste-n suflet. Doamne, ce risipa…
E final de cantec.Dorul nu ma iarta,
Te astept plangand, noaptea langa poarta.

Curge in pasteluri, inserarea lunga.
Porumbeii albi, ‘cearca sa te-ajunga…
Dar esti prea departe, mugurii ti-s grei,
Si esti invelit in visul marmurei.

Sunt batrana-n suflet,sprintena-s la mers.
Din cosita alba , iti mai scriu un vers.
Cruda e minunea ce ne zace-n piept,
Doare asteptarea si mereu te-astept.

Raurile tac. Plansul e-n zadar.
Sa apari din ceata, banuit macar…
Si sa-mi lasi in palma, coaja amagirii,
S-atatam cu ea, flacara iubirii…

Nu ma lasa luna… zambetul sau mat,
S-a ascuns in negru. Doamne, ce pacat…
E final de cantec si pustiu e-afara,
Te astept plangand si adorm in gara…

Un comentariu: