Axioma

Cand noaptea ia o umbra si-nc-o umbra
Si-si face pai sa soarba ce-i lumina
Ne dezbracam in ingeri moi
Si ne fardam mustrarile de vina.

Iar in mansarda lunii perforate
De-atata realism, concretizare
Strangandu-ne in aripi cu credinta
Uitam ce mult ne doare.

Si cand la tine, cand la mine in nucleu
Ne pendulam sperantele cu jind
Si in focarul ego-ului nost
Te simt, ma simt fiind.

Ne sarutam pe mii de lacrimi si suspine
Ne-atingem fiece oblon al firii
Iar nu in 9 luni ci 9 clipe
Se naste mitul fericirii.

Dar dimineata raza, raza si-nca
Isi face pai si soarbe noapte ce-i
Iar noi, asa umani si fara vraja
Ne-ncorporam in limitele ei.

Tot vine ea, lumina, ne stramteaza
Pe noi care simtim ca si artisti
In negru patimim iubiri, in alburi
Ne imbracam in oameni si mai tristi.