sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Mea culpa


Cu ochii-mpaturiti in lacrimi multe
Ma las invesmantata-n arta mea
Si imi sarut pe buze si pe frunte
Durerea ce cazut-am peste ea.

Sadismul astor clipe slefuite
In pantecele gandului de “Doi”
Nepetrecandu-se ma fac sa fiu in mine
Precum un mausoleu fara eroi.

De ce repetitiv comit pacatul
De-a-mi trage miocardul printr-un cui?
De ce mai cred ca s-ar putea iubire
Acolo unde insusi suflet nu-i?

Valsez ratacitor orasul vietii,
Pe bulevardul dramelor ma las
Si-n timp ce fericirea ma evita
Dozez acelasi vis la orice pas.

E crud si e nedrept, demential
Sa-mpart acelasi pat cu vanitatea
Aceluia ce standu-mi nu-mi va fi
Ci doar exacerba singuratatea.

De ce-s asa profunda si torida
Cand nimeni c-ochii mei nu e uman?
De ce asum in universul meu fanatic
Indiferenta unui prea versat tiran?

Cu ochii-mpaturiti in apropouri,
In linisti virulente ma dedic.
Plasat-am totul pe sub bradul gurii tale
Si am primit…nimic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu