Soapte

Cum curgeam pe malul marii
Vanand nori in plapumi mari
Ingeri plictisiti de pace
Deghizandu-se-n tantari
Imi sopteau o suferinta
Si-n desisurile gri
Ale podurilor palmei
Imi crestau ca nu mai vii.

Iara lacrimile-n cute
De obraji mi se-nseuau
Urmarind in biet amurgul
Cum corabii se iubeau
Pe sub valurile rosii
Ros’ ca buzele-mi de-atunci
Cand ne provoca amorul
Sa visam gene de prunci.

Ma oxigena ambiguu
O latent-actionare
Alergam taras nisipul
Si simteam cum doare, doare…
Si ravneam sa-mi tangui buza
Pe falangele-ti pustii
Iara tu sa-mi aperi umbra
Ca si cum m-ai mai iubi,
Sa-mi rastorn fatalitatea
Intre umerii-ti fierbinti
Si la irisii tai tandri
Sa ma-nchin ca la doi sfinti.

Dar in schimb toti pescarusii
Ma mancau cu disperare,
Mai planau un ceas sau doua
Si mureau de remuscare
Iar c-o briza ascutita
Din pierdutul paradis
Ingeri plictisiti de pace
Imi sopteau ca te-am ucis.
Proiectam supra-negarea
In desisurile grii,
Mi-era frica sa-i intreb
Daca-nvii a treia zi,
Daca zambetul tau fraged
Ce m-ar face fericita
E-o intrupare validata
Sau o masca reusita.


Doar crepusculul si marea
Poate stiu ce simti, ce esti
Daca irisii ti-s umezi
Printr-un vis cand ma gandesti
Caci acum ca-ntreg destinul
A caznit speranta-n cui
Mergem sa-mbatam durerea
Fiecare-n marea lui.