E-asa soare si torid
Si lumina ma resimt
Parca dup-un veac de moarte.
Ma rasfrang pe trotuare
Ca un virus prin spitale
Cautand ca sa ma poarte
Orisicare.
Si nu-mi pasa de nimic,
Imi scriu numele pe plic
Cu un vers spre lumea noua.
Inc-o strada si-am ajuns
Inc-un pas si m-am ascuns
Voua.
Dar odata ce-am zburat
Imnul ghetii l-am uitat
Intr-o bucurie.
Si odata ce-am ajuns
Voi veti fi mai mult ascunsi
Mie.
Leganandu-ma pe soare
Parc-as fi nemuritoare,
Parca restul n-ar fi viu
Dar sub talpa mea grozava
Muritori cu vocea grava
Ma-ncoltesc fara sa stiu.
Intru-n nori rostind povestea
Ca sa mi se duca vestea
De stapan netarmuit.
Ma alint prin balansoare
Ba pe nori ba peste soare
Si adorm.
Si visez, visez alene
Parca dupa multa vreme
De cand dorm asa.
Si vin ingerii sa-mi zica
Ca-nainte sa fiu mare
Am fost mica.
Dar in somnul meu regesc
Subalternii imi cladesc
Daramarea cea feroce.
Rasuflarea lor febrila
Imi trimite fara mila
Nori sa ma sufoce.
Si-i furtuna ca niciunde,
Vantul urla, ma patrunde,
Vin corabii sa ma-noate.
Pescarusii cuib isi fac
Peste ochiul meu sarac
De ce vrea si de ce poate.
Cad, adulmec stratosfera
Prea alergica la Terra,
Ca si cum am fi straine.
Stiu acum fara vreo teama
Ca planeta mai cu seama
Face alergii la mine.
Ma trezesc mult mai cumplita
Ca o rana istovita
De hemoragie.
Si privesc catre abisul
Care m-a trantit cu visul
Ce n-o sa mai fie.
Si tot cerul e un “parca”
Si-mi trimite cu o barca
Heruvimi sa-mi zica
C-am fost mare si albastra
Pana sa fiu mica.
Si acum ca stiu si cerul
Frigul si pamantul
Stau mereu langa pervaz
Si ma-ncearca gandul
Ca-i esenta tuturora
Dinspre miez la soare
Sa traiesti mereu mai mic
Si sa mori mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu