Am savurat discursuri, numai frisca…
Parole cate vise-n bolti scanteie
Dar am aflat un chin notoriu,
Cand ce-i pe buze nu se misca
Cand tot ce am, e un memoriu
Si ma inchid intr-o idee,
Fiind femeie…
Port intamplari cum nici magia nu cunoaste
Cum nici Scriptura n-a rostit de Dumnezeu
Cum aripi n-or sa stie pazitorii
Caci cerul niciodata nu le naste
Ci le sadesc fiorii
Pe crime de-apogeu,
Murind in doi doar eu,
Un fulger nou si patimas
Reasteptand
Cand el, prea vechiul ucigas
Ma vrea plangand
Pentru un moft
Si ma impinge catre oft
Sa-si dovedeasa siesi ca-i din gral…
Si cu un zambet teatral,
Pretinde ca-i sunt zeie
Iar eu ma las asa usor,
Fiind femeie.
In nebuloasele acestea zbuciumate
Barbatul doar o data se descheie,
Si uita-n prima lui furtuna
Ca mori de zece ori pe noapte
Cand nu-i alinturi ca sa-ti spuna
Cand e-n minciuni echivalente
Cu basmele pentru copii
Cand tu le crezi desi le sti,
Le-auzi in fiecare zi
La fel de şchioapete la mers
La fel de dulci si fara sens
La fel de neimplinite
Ca dorurile tale
Neiubite
Ca gandurile tale
Ravasite
La fel de fara cheie
Ca anii care trec pe nesimtite,
Carand iluzii vechi si ponosite,
Fiind femeie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu