Din umbre

Din umbrele ce ma-nconjor
A izvorat un vis steril,
Cu glasul moale si usor
Cu zambet cald si infantil,
Si mi-au suras de pe un val,
Corabii toate, prinse-n ceata
Si in amonte si-n aval,
Curgeau trezirile la viata,
Caci soarta m-adancise, vag,
Intr-o betie abatuta.
Nu stiu de cand,suflet pribeag,
Ma departasem de la ruta,
Precum un somnambul cazut
In somnurile nemuririi,
Precum un demon nevazut,
Reincarnat in biblia iubirii.
Dar astazi drumul meu e nou,
Plin de culori neinventate
Si ma strabate un ecou,
De voci soptind pe infundate,
Amoruri antice, ‘ntelese
Numai de-acei fauritori,
Cu ochii, inima si gandul,
Ca niste vulturi visatori.
Raspuns la toate-i numai el,
Ce pare ca-i scaldat in soare
Si mangaiat de-un porumbel,
Cu ochii umeziti in mare.
Si toate-s numai pentru el,
Cel ce m-a scos din iadul meu
Dandu-si o aripa eterna,
Doar ca sa pot sa zbura si eu.
Calatoria catre luna,
Mi-a destinat-o numai mie,
Si-apoi a luat un cuib de stele,
Vapai ascunse-n galaxie,
Si-n limbile fiintei mele,
A scris pe toate,rand pe rand,
“Eu te iubesc mult prea curand,
Si-am sa te uit mult prea tarziu,
Cand luna n-o mai scanteia
Cand astrii n-or mai vrea sa fiu,
Si-apoi din lumea nevazuta,
L-oi implora pe Dumnezeu,
Sa ma mai lase inc-o data,
Sa te sculptez in pieptul meu,
Si-ai sa ramai mereu cu mine,
Sub pietre, gheata ori noroi,
Privind cum creste urma-aceea,
Ce am sadit-o amandoi.”

Azi toate visele orfane,
M-au proclamat pe mine mama.
Precum un munte de icoane,
Isi naste sfintii si ii cheama
La pieptul sau de adevaruri,
Neprihanite si virgine.
Cu-acelasi farmec rapitor,
Din umbrele ce ma-nconjor,
Ma cheama visul meu pe mine.