luni, 26 aprilie 2010

Dincolo de ochii pamantesti


In spatele ochilor pamantesti,
E-o inspiratie divina,
Un duh aproape spulberat de cetele pagane,
Rastalmacit de vina,
Patat de nepasare,
De vocile ce cad la unison.
Infinita splendoare
Ascunsa-n suflete straine,
Ca intr-un trandafir, un vis de maracine.

In spatele ochilor pamantesti,
E-un glas de nepatruns,
O naluca ce-si afirma neclintirea,
Cersind un nou raspuns,
Mustrand ceasul din urma,
Rupandu-se de turma,
Crezand ca poate sa adune lumea
Cu sugrumatul ei ecou,
Sa-i daruiasca alta voce,
S-o scoata din cavou
Si oamenii sa glasuiasca vechiul cu dragostea de nou.

In spatele ochilor pamantesti,
E-o margine de lume.
Trasuri inaltatoare asteapta neintrerupt
Ca timpul sa se curme.
Inimi mumificate se-arunca de pe stanci
Luand cu ele cea mai draga amintire.
E ca un imn de razvratire
Cantat pentru un tata ce se lupta sa ne scape.
Dar peste tot roieste nebunia,
Oglinzile se sparg la orice pas
Si cautand sa ne-auzim vorbind
Ramanem fara glas.

In spatele ochilor pamantesti,
E-un loc unde nu am stiut sa mergem niciodata.
Un rau de flori pentru cei buni care-i asteapta-acasa,
Pe cei zvarliti de-o groapa si-o lopata
In lumea nefiintei.
Dar la ce bun un rau de flori
Cand stii ca n-ai sa regasesti in zori,
Ochii care ti-au fost atat de dragi?

In spatele ochilor pamantesti,
E-o scena infinita,
Un cor de ingeri mari si albi
Cu soapta aurita,
Si demoni grei si obositi
De-atatia sclavi ce cad necontenit.
Tabloul nemuririi,
Si el la fel de ostenit,
De-atata-ngropaciune,
De ploi de cruci necunoscute, fara nume.
Spumega cerul cand ne vede-atat de orbi
Si ne ameninta c-or sa ne dea la corbi,
Pieile lase.
Si meritam, da... meritam tot ce o sa primim
Caci nici nu incercam si obosim.
Ne multumim cu stolurile zilei,
Si-asteptam vesti,
Cand toate gesturile vietii,
Sunt dincolo de ochii pamantesti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu