Eu una am făcut copii cu tine,
Acela ce visai să-i faci cu alta...
Și pruncii noștri urlă disperați
Căci să se nască n-o să-i lase soarta.
Mă zgârie pe suflet, of, iubite,
Acum când chiar credeam că i-am uitat.
Cu plânsetele lor ce nu se-ncheie
Mă cheamă să-i adorm în legănat.
Cât sunt ei de frumoși nici n-ai să știi.
Desișurile vremii vor ascunde
Acești mici ochi fragili și fară vină
Ce vor să se deschidă și n-au unde.
În pântecele inimii-i voi crește
Și vor ofta adânc, orfani de tată.
Le voi citi povești din viața lor
Ce n-o să se petreacă niciodată.
Cu lacrimile mele îi voi unge
Ca să îi creștinez cum se cuvine.
Iar ei, frustrați de foame or să-nghită
Orice-amintire ce te mai conține.
Nu-i nasc în niciun chip, iubitul meu.
Mi-e groază să nu-ți semene în fire.
Pe lume e prea mult si că există
Un singur om ce-nșeală în iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu