Invitatie

Te strig din sfărâmarea de taină a făpturii

Să măsurăm tăcerea prin oboseala gurii,

Să vindecăm cu ochii morbida întâmplare

Ce-a recompus planeta din gratii și zăvoare.

Aceasta-i ziua-n care răcnim în colivie

Să ne-mbuibăm din soare cu toată forța vie.

Să rătăcim prin munți, să înviem în ape

Brodate de un cord ascuns discret sub pleoape.

Ne încruntăm spre era care ne sabotează.

Vrem să stârpim prostia ce ne asimilează ,

Să nimicim aceste dihănii și lichele

Ce ne-au făcut roboți îmbrobodiți în piele !

Azi vom ieși în stradă, ne vom ivi în vers.

Nu vom pretinde zbor, doar pace întru mers.

Ne vom căra cu grijă colosul de nevoi

Și ne-om înșuruba de alții ca și noi

Asemenea-n lozinci și bârfe defăimați,

Siliți să își mimeze scenariul de ratați.

Ne vom alinia cu dânșii nenorocul

Și poate vom afla cum să distrugem jocul.

De n-om putea cumva să fabricăm din gene

Un leac pentru jenante cutumele mondene ,

Te-ndemn, iubitul meu, c-un dor nebun de ducă,

Să emigrăm pe lună când oamenii se culcă.