Catharsis

Eu o sa tip,
Pan’ ce plamanii mei
Macar or sa ma ierte
C-am injectat in lobii lor
Momente
Cand tolaniti pe buruieni
De vara si prafoase
Credeam ca stele daramand
Luna ne coase.

Si vantul ce-adia usor
Pe gat si la ureche
Ma impingea sa te visez
Din cand in cand
Pereche.

Cu ochi inchisi ma fâstaceam,
Cu palme glaciare
Zambeam si pieptu-ti imi parea
Un pergament
De soare.


Si timpul lent cand noi radeam,
Se economisea.
Ne gadilam cu simplitati
Si nu,
Nu ma durea.

Eram ceva nedefinit
Ceva smintit,
Ocult
Si n-am avut niciun habar
Că-n iarba replicilor lungi,
Si pe camasa ta cu dungi
Aripe mi-au crescut.

Negam orice in front verbal
‘njuram de mana mea
Că tot miscandu-se hai-hui
Te cam apropia.

Credeam ca-n noi asemeni vezi
Doi chiriasi ai florei,
Nici n-am gandit sa-mi adresezi
Pe viitor, cand ne-ntâmplăm
Ororile Pandorei.

Dar iată-mă clacând din nou
Atasamentul fin.
Ma ticaie-n perete-un ceas,
Un om si mai putin…

Dac-ar filtra caldura mea
Pe-al sau destinatar
In sită fara sapaturi,
M-as mai păstra macar.

Cu grija norii m-au lucrat.
De ce ma dau asa?
Sa ning in cale-ti, tu s-adormi
La soba altcuiva.

Sunt doar o supa de atomi
Din oala stramosească
In care Domnul ne-a mixat
Sa nu se plictisească.

Dar pare-mi-se ca-n a mea
Reteta formativa
Nu stiu ce-a pus de m-a facut
Romantica, naiva
Sau poate-un inger beat si tâmp,
Sătul de-asa traditii
S-a strecurat in profeții
Pe cand sforaiau Sfintii
Si-a adaptat destinul meu
S-amuze Providenta
Si-n utopii si in delir
Mi-a navigat frecventa.

Sunt doar o supa de atomi
Dar cine e mai mult?
La fel ca altul dintre voi
Zambesc si ma incrunt
Numai ca voi va-nvârtejiți
In jurul pielii voastre
Eu ma dedic pe-un val fragil
Spre suflete albastre
Si nu ca altul ma hranesc
Cu lălăieli banale
Ci moleculele-mi lipesc
Cu flori spirituale.

Ce dacă totusi am crezut
Ca luna-o sa ne fiarba
Si-ai sa te tii de mana mea
Si-n drum nu doar in iarba?

Ce daca sufletul mi-ai supt
Tiptil, in joaca ta?
Sa te detest, sa te condamn
Nu scrie-n supa mea.

Mi-e teama însa că-ntr-o zi
M-o pâlpâi un foc
Ce-o merita să-l întețesc
Dar voi fi om… deloc.

Si totusi mi-e parca mai mila
De cei ce-si smulg speranta
Căci n-am venit in univers
Sa ne pastram substanta.

Ci s-o-mpartim oricum putem,
Mai fară judecată
Caci timpul ni-i un strai de bal
Iar riscul nu-i o pată.

Ce daca tu printr-un sarut
M-ai chiar nedreptatit?
Eu pot sa-ti cant sincer la fel
Si pa si bun venit.

Si o sa țip
Pan’ ce plamanii
Macar or sa ma ierte
C-am injectat in lobii lor
Momente
Cand eu-o supa de atomi
Si tu o alta supa
Ne-am întâmplat fara macar
Sa reflectam la “dupa”
Si-am ruinat prietenii
Suntem amnezici dar,
Si ce bizar…
Imi place astazi sa cred că
N-am fost solubili doar.