De fluturi mi-era dor ca de-o lumină
Ce orbul o implora ca sa-i vină.
Puteam sa jur ca mi-e finala acea stare
De nici a nu zambi, de nici ma doare.
Dar tu, soptindu-mi degete in umbra
Mi-ai despicat singuratatea sumbra
M-ai inodat de ale tale zece
Cum nu exista om a intelege.
Si parul meu curgandu-ti peste buze
Degeaba se sileste sa m-acuze
Ca m-as grabi in oase-ti sa ma scriu
Si-n inima sa-ti bat de timpuriu.
Chiar nu pot sa stopez a te sti foarte
Cum nu-i nici amanare pentru moarte,
Cum soarta unui om se cam reduce
Prin nastere si viata la o cruce.
Cunoaste-ma-n frumos cat si-n osândă
Si lasa-ti tampla suflet ca sa-mi vândă
Si chiar de trupu'-ngaduie-a ne strange
Decat pana la vasele de sange
Tu fie-mi nu doar val ci marea lungă
Iar eu sa fiu corăbii sa ti-ajungă
Caci poti sa fii iubire maturată
Insa matur iubirii niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu