Azi noapte, sufletul oftand
Mi l-am surprins si-i ca si cand
Blocata intr-un frau de viata
Mi-am inviat o nesperanta
Care cu mine s-a nascut
Dar sa respire n-a putut,
Care s-a frant fara sa zbiere
Sa tipe, urle de durere
Asa cum insasi e sortit,
Si-un fir de praf in infinit.
Fara sa stiu, macar sa stiu
Daca mai pot sau nu sa fiu
De mai am dreptul la suspin
Si fericirea sa-l retin,
Din cuibul cald si bietii noi
Spre teoria de apoi
Mi-am imbarcat fara bilet
Acest tablou, ce ieri absent
Nici nu l-as fi gandit cumva
Si eu cu el, din mila ta
Din grija pentru tine,
M-am luat cu el pe mine.
Puteam sa cred ori sa nu cred
Sa fiu o impostoare,oare
Voiajul meu cu fata-n soare
Nu s-ar fi suparat?
Dar nu, eu decantam prea mult
Si nu s-ar fi putut asa
Deci iata-ma, pierind in teama
Precum enigma dintr-o drama
Si culegand o renuntare
Pentru doi
Aceia doi fiind chiar noi
Fara a te-ntreba macar,
De ai habar
Om izbavi?
Inlacrimati
Ca doi copii
Si-aceia doi, aceia doi
Fiind chiar noi.
Acum, cand gandul mi-e lucid
Si trupul rece si neviu,
Prefa-te numai ca nu doare.
Sa cred atat! Ca mi se pare
Sa cred atat! Ca marea-i mica
Si gura n-are ce sa zica,
De-aia tace
Si carnea n-are ce sa-ti faca
De-aia zace
Si ca ma sti asa profund
Incat nu pot sa iti ascund
Doar prin nevorbe tot ce simt
Si sa te pierd, inmarmurind
Cu ochii-nchisi.
Sa cred atat! Ca mi se pare
Ca nu-ti mai trebuie vocale
Ca nu-ti mai trebuie consoane
Ca toate astea-s numai toane
Si ca m-auzi cum raspicat
Te ung in stele imparat
Caci n-am plecat
Si-mi pare rau, de crezi asa
Sunt chiar aici,in palma ta,
Spune-mi ceva...
Sa n-aflu ce-am aflat acu’
Cand nu mai pot sa fac nimic
C-acel oftat de care-ti zic
Nu eram eu,ci erai tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu