Legământ

Cu tine și atât împart durerea-mi vie
 
Căci dintru judecări, iubirii nu m-abați
 
Ci din greșeli imense-mi traduci cu voioșie
 
Lăstari nevinovați.

Doar tu citeşti în mult prea deasa-mi rezemare

A tâmplei-când pe-un colţ de pernă mă găseşti-

Cum iar, oftând, în tihnă planific cu-mfocare

Masacrul nepăsării omeneşti.

Ești pasul crucial din vasta galaxie

Ce m-ar putea stârpi precum un meteor

Dar orișicâte nimfe se-arată, numai mie

Alegi să îmi dai zbor.

Cu tine nu mi-e jenă să fiu un pic nătângă.

Nici teama că n-aş fi frumoasă în lumină...

Căci între mâna dreaptă şi între mâna stângă

Cenzura se dezbină.

Și-ți mulțumesc de dansul sprâncenelor mirate

Ce face ca obrajii-mi în zâmbet să-ncolţească

Și că-n al Terrei bal de minți nerușinate

Te-ai desfăcut de mască.

Şi cum să mi te-alunge chiar sufletul acesta

Ce fără de intenţii, în piept te-a mai ucis

Când tu n-ai încercat măcar să aflii vesta

Ce m-ar fi interzis?

Hai, întregeşte-mi gâtul cu buze de mărgele

Să simţi tot ce-mi doream până ne-am făptuit

Şi ai să vezi că nu eşti ca-n schiţa minţii mele

Ci visul înmiit.