In suflul amortit de mreje calatoare,
Al vremurilor noi, cand soare nu e soare
Si luna nu-i cazuta-n melancolii febrile
Se mai incheaga oare, idile juvenile?
E-un carnaval obscen, pe strazi aglomerate
Sub care odihnesc istorii cadentate.
Si nopti cu stele mari, intr-un suspin acut
Ravnesc la lumanari si romantism pierdut.
Nici limpede nu-i marea ce altadata-n ea,
Un suflet tulburat, menirea si-o gasea.
Poate prea multe oase, prin dominatii reci
Facut-au albastrirea-i sa inegreasca-n veci.
O viata-n doi umbrita-i de forfotul anost
Al celor ce amorul il vad fara vreun rost
Si de-ar tacea odata, sa-si lase blasfemia
Ne-am regasi curajul, speranta si mandria.
Dar nu, palavre seci tot izvorasc din gura
Ce n-ar fi trebuit s-o mangaie natura
Cu harurile sale, in care si stiinta
Umila si pioasa, ii vede biruinta.
Asa e-n lumea noua, cand monstrii olariti
Cu largi binevointe, de dragii lor parinti
Ne-ndeparteaza fluxul de clipe dantelate
Spre cosmosuri obscure si-abisuri renegate.
Romante juvenile? Doar doru-mi de povesti
Care straneste aspre sechestrele lumesti.
Manifestari pavate-n libertinaj dement,
Ucid cu nepasare, miracolul prezent.
Kamelot
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu