Tu ma iubesti intr-un fel unic si ciudat,
Pe care cerul tot transpira ca sa-l stie,
Si marea, spanzurata-i intre lumi,
De cand te-a concurat in nebunie.
Tu nu esti o enigma oarecare,
Caci sa te afle timpul s-ar oprii,
In casa noastra din asfalt si creta,
Pe vremea cand eram copii.
Tu imi dai lumea fara sa o-ntrebi,
Daca-n rutina ei se lasa data,
Si langa tine ma simt una-ntre femei,
Dintre fapturi, eu cea mai adorata.
Tu ma iubesti intr-un fel unic si ciudat,
Pentru care nici fulgerul nu-si daruie avizul,
Iar dragostea se mira neincetat,
Caci vade-n noi ce n-a gasit in tot Parisul.
Tu ma iubesti in umbre si lumine.
La fel si eu pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu