Eram ca doua ciori negre,
Agatate de garduri.
Si-n ciocuri grele ne-atarnau,
Iubirile in falduri.
Ne oboseam privirile pustii,
Cu vantul de septembrie-norat,
Si-n invelis de aripi moi,
Eu ma simteam femeie,tu barbat.
Si-apoi cand ne goleam de pene,
Chemam un fulger ratacit,
Sa ne-aminteasca ca in urme,
A mai ramas un rasarit.
Si nu era nevoie de cuvinte,
Ca sa desprindem un raspuns.
Chemam un soare sa ne-arate,
Ca-i vreme lunga pana la apus.
Si treceau iernile incet,
Noi ne iubeam in gara veche,
Ca doua ciori prinse de gard,
Ca doua suflete pereche...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu