Conspiratii

Mai tii minte ce nas carn avea luna,
Si cum stelele isi puneau haine de blana,
Cand mi-ai zis ca dragostea noastra,
Nu cunoaste oprelisti nici teama?

Iti mai aduci aminte ce buze rosii avea vantul,
Si cum se agatau frunzele-n brune plete,
Cand mi-ai zis ca dragostea noastra,
Nu cunoaste lacrimi nici regrete?

Sau mai sti cum s-a deschis cerul albastru
Si ingerii au inceput sa cante lin,
Cand mi-ai zis ca dragostea noastra,
Nu cunoaste razbunare nici venin?

In zilele acelea am stiut ca timpul,
E-un foisor in care moartea si viata isi dau mana
Caci mi-ai zis ca dragostea noastra,
Va ramane la fel totdeauna.

Si de fiecare data cand mainile noastre se dezlegau,
Luna isi arata nasul carn si stelele-n haine de blana,
Apoi vantul impletea frunzele si veneau ingerii sa cante,
Iar dragostea noastra nu cunostea suferinta nici rana.

Mai tii minte ce furtuna s-a intins peste lume,
Si cum fulgerele m-au redat bratelor tale,
Caci mi-ai zis ca dragostea noastra,
Se intinde pe sanul meu moale?

A cazut cancerul peste mine si iarasi luna,
Si stelele,si vantul si frunzele si ingerii din ceruri,
Au stricat conspiratia mortii nedrepte,
Si m-au ascuns printre creneluri.

Apoi tu mi-ai facut un altar unde porumbeii albi,
Imi ciuguleau din pieptul bolnav de iubire,
Mancau din cancerul meu nesfarsit,
Ca dintr-un bol cu fericire.

Atunci am stiut ca D-zeu,de dragul tau o sa ma scape,
Si-asa a fost caci ochii mei de veacuri tot zambesc.
Si luna,stele,vant,frunze si ingeri,
Conspira neincetat sa te iubesc.