Fiecare rana adanca
Are sansa sa fie o stanca
De pe care sa-ti numeri vapoare
Ce se lupta in valuri la vale
Ca sa-ti fluture-o panza pe frunte
Sa faci apa din tot ce e munte.
Fiecare boaba de roua
Care-ti frange inima-n doua
Fiindca fuge de firul de iarba
Pan’ la ochi si de-acolo in barba
Te invata, nicicum nu te-ngroapa,
Sa faci munte din tot ce e apa.
Si apoi ce din tine ramane
Dupa ‘ceste ospaturi hapsane
Care timpul trufas si le-nfoaie,
E-un gand bun spre un altfel de munte
Si in rest numai apa de ploaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu