Ciorapii de lana ai iernii
Nu pot sa uit primul Craciun al vietii mele,
Mosul m-a vizitat in ciuda ninsorii aspre,grele.
Si am gasit sub brad, ceva ce atunci nu stiam,
Ca valoreaza-atat de mult…si nu ii pretuiam.
Ciorapii-aceia…da, mi-i amintesc de parca-ar fi fost ieri,
Erau facuti cu-atata drag, si-atatea mangaieri…
Eram prea mica ca sa ii apreciez asa cum meritau,
Mi se parea ca se uitau urat la mine, mi se parea ca ma sfidau.
Dar i-am purtat, desi nu imi placeau vreun pic,
De unde-ar fi putut sa stie un copil atat de mic,
Ca e-ncaltat cu dragostea bunicii sale,
Ca poarta in picioarele lui mici,un lucru-atat de mare?
Atunci, nu erau decat niste ciorapi de lana naravasi,
De care-o sa se-amuze toti copii din oras.
Atunci, erau meniti sa m-ajute sa nu racesc,
Pe-atunci nu stiam sa ii iubesc.
Dar azi, cand sunt atat de mare si mi-e frig,
Privirea catre ceruri mi-o ridic,
Si-mi amintesc de primul Craciun din viata mea,
Si de cadoul pretios ce nu-l mai pot uita.
In fiecare iarna cand mi-e rece,dor,
Suspin si ma rog catre Creator,
Bunico, sa iti spuna cat imi e de greu,
De Craciun fara tine-n jurul meu.
In fiecare noapte rece de Ajun,
As vrea sa fii cu mine sa iti spun,
Cat de tare urasc repeziciunea vremii…
Ca mi-a rapit ciorapii de lana ai iernii!
Acum, as sta cu ei in brate zi si noapte,
Si te-as simti cu mine, si te-as simti aproape.
Acum l-as da pe Mos Craciun, pe Rudolph si toti renii,
Doar ca sa am din nou ciorapii de lana ai iernii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu