Parfumul pielii tale

Stau in camera mea. Ma simt atat de goala…
Mirosul tau e inc-aici…parfumul pielii tale ma-nfioara.
De as putea oprii printr-un sarut o ora,
M-as rastigni de-o aurora,
Din ochii tai albastrii atat de cunoscuti,
Ce se inclina tristi, tacuti,
Cand stelele iti prevestestesc plecarea.
Mangai amintirile…parfumul tau imi dezmiarda visarea.

Stau in camera mea. Ma simt atat de goala,
Si totusi implinita…parfumul pielii tale ma-nconjoara.
Totul miroase ca tine, peretii, soaptele de pe perna mea,
Gandurile mele s-au infasurat profund in mireasma ta…
Ma simt fragila, si atat de moale,
Ca o stea care-n zorii zilei nu vrea sa coboare.
Mangai buzele tale…imprastiate pe gatul meu,
Parfumul pielii tale cusut de umbra mea mereu…

Stau in camera mea. Ma simt atat de goala,
Dar fericita…Parfumul pielii tale mi-e dragostea daruita intaia oara.
Mirosul tau e peste tot, in parul meu desprins.
Din podul palmei mele, gustul buzelor tale-mi surade ca prin vis.
Ma simt ca o carte deschisa in preajma ta,
Iar tu ma citesti cu speranta c-ai sa poti ierta,
Paginile lipsa. Imi rasfoiesti gandurile de pe gene,
Si-mi saruti fruntea la rascruce de vreme.
Mangai chipul tau, intiparit in ochii mei caprui,
Parfumul pielii tale cum nu mai e al nimanui…
Mangai vocea ta, si te ingan cu stelele si luna…
Parfumul pielii tale… sculptat in bataile inimii mele…totdeauna.

Trebuie sa cred( Visul si versul-poezia)

Trebuie sa cred ca dincolo de rutina,
E ceva mai mult decat plictisul.
Si sincer spun ca n-as avea o zi senina,
De-n noapte nu m-as saruta cu visul.

Trebuie sa cred ca dincolo de cer si soare,
E ceva mai mult decat universul.
Si sincer spun, nu as putea sa uit ca clipa doare,
De-n noapte nu m-as saruta cu versul.

Trebuie sa cred ca dincolo de fericire,
E ceva mai mult decat prietenia.
Si sincer spun ca m-as scalda in ratacire,
De-n mine nu s-ar naste poezia.

Monolog

Mi-ai desirat dulcea copilarie.
Ai facut-o ghemul din pumnul tau.
Ai strans-o fara mila, cu tarie…
De ce ai vrut sa-mi fii calau?

Mi-ai impletit lacrimile nevinovate.
Le-ai facut puloverul sufletului tau.
Le-ai fortat,le-ai stors cu rautate…
De ce m-ai aruncat in hau?

Mi-ai pictat buzele uscate si fierbinti.
Le-ai facut tabloul zilelor de iarna.
Apoi l-ai sfasiat, l-ai luat in dinti…
De ce incerci sa-l zugravesti din nou in asta toamna?

Mi-ai rapit privirea calda.
Ai facut-o frigiderul tau de amintire.
Apoi ai dezghetat-o,s-a topit ca un fulg de zapada…
De ce in ganduri imi pretinzi din nou iubire?

Mi-ai inchis vocea duioasa,lina.
Ai facut-o camaruta ta de singuratate.
I-ai spart ferestrele, ai privat-o de lumina…
De ce ma chemi iarasi in visul tau de noapte?

Nu mi-e teama de moarte

Nu mi-e teama de moarte,
Nici de inghetul sufletesc.
Mi-e teama doar ca o sa fiu departe,
Si n-o sa va aud cuvantul parintesc.

Nu mi-e teama de moarte,
Nici de judecata de apoi.
Mi-e teama doar c-o sa fiu prinsa-n noapte,
Si n-o sa mai pot sta cu voi.

Nu mi-e teama de moarte,
Nici de durere si suspin.
Mi-e teama doar de-acele soapte,
Cu care n-am sa pot sa va alin.

Nu mi-e teama de moarte,
Nici de steaua ce are sa-mi cada,
Mi-e teama doar ca ea o sa ma poarte,
Acolo unde n-am sa va mai vad vreodata.

Nu mi-e teama de moarte,
Nici de groapa-n care merg,
Mi-e teama doar de lacrimile voastre,
Pe care n-o sa pot sa vi le sterg.

Ce caut?

Ma intreb mereu,
Ce caut pe pamant?
Eu vreau sa zbor,
Sa fiu ca un zmeu,
Sa m-arunc in vant,
Sa nu ma las infrant...
Ce caut acum?
Ce caut aici?
Cand toate sunt scrum,
Cand toate sunt reci,
Cand nu mai e niciun drum,
Pe care sa mergi,
Cand totul e fum,
Si n-ai cum sa pleci..
Ce caut aici?
Eu vreau sa fiu sus,
Chiar nu intelegi,
Ca soarele-a apus?
Ca lumea dispare,
Ca flutura-n zare
Teroare?
Dispret si nedreptate,
In mintea mea zac toate...
Ce caut acum?
Nu vreau sa mai raman...
Totul se prabuseste.
Cum pot sa plec????
Spune-mi: CUM?

Cand...

Cand noaptea se asterne peste mine,
Cand noaptea se asterne peste noi,
Cand luna toata scanteiaza,
Peste iubirea ce-o simtim amandoi,
Cand cerul se deschide,
Si ingeri vin sa cante,
Pentru noi . . .
Cand zorii ne gasesc imbratisati de-atatea ori,
Cand visele ne poarta printre nori,
Cand ma astepti in dupa-amiezi cu flori,
Cand ne purtam de parca-am fi nemuritori,
Cand timpul parca inceteaza sa mai curga,
Nici pietre de mormant n-ar mai putea sa planga . . .
Cand soarele surade bland si cald,
Cand noi cladim o curte dintr-un gard,
Cand pentru noi inaltul nu-I inalt,
Iar viata e o scara catre cer,
Cand pasarile canta “une chanson du mere”,
Cand vantul peste noi usor adie,
Acoperindu-ne cu flori de papadie,
Cand sub fosnetul frunzelor de vie,
Dragostea ne e o candida betie,
Si parem a amuti pentru vecie,
Cand ne privim si totul se preschimba in magie,
Cand tu esti focul ce ma arde,
Iar eu nu pot sa mai fiu apa,
Nici chiar groparul n-ar putea sa-si sape groapa . . .
Cand tineretea parca n-ar mai vrea sa plece,
Cand nici nu mai realizam ca vremea trece,
Si desii anii fug noi nu vedem,
Ca viata asta trece! Nu putem . . .
Cand clipele suspina in tacere,
Cand inimi evadate din durere,
Danseaza-n infinitul infinit,
Visand la tot ce-odata au iubit,
Uitand ce le-a intristat,uitand c-au suferit . . .
Cand pietrele se sfarma fara glas,
Cand tu ma mangai pe obraz,
Cand gura mea si-a ta graiesc acelasi sens,
Si-n ochii nostri viata poarta-un singur inteles,
Cand ne iubim si soarta cerne peste noi o pulbere de stele,
Iar tu mi-aduci lumina si caldura sa ma-nvelesc cu ele,
Cand amandoi jucam aceeasi piesa pe aceeasi scena,
Cand peste noi cade cortina lasandu-ne fara lumina,
Cand tu esti ochii mei si eu vapaia ta,
Cand noi visam desi nu ne-a fost data sansa de-a visa,
Si-un muribund ar mai putea trai,doar atingand dragostea mea.
Cand ne lasam invaluiti de vraja si mister,
Cand pentru noi nimic nu-I efemer,
Si pentru mine sa ramai aici e tot ce-as mai putea sa cer,
Cand “TE IUBESC” e vorba cea mai pretioasa,
Cand eu te vad ca pe un print,si tu ma vezi ca pe-o craiasa,
Cand tot ce iti doresti e sa iti fiu mireasa,
Si sa pornim in lume alunecand pe-o raza,
Pana si sufletele din etern se-mbratiseaza,
Plutind pe val d armonie, scanteiaza!

De ce sa las?

De ce sa las in urma pasi facuti in graba?
De ce sa fug asa departe pentru-un gand?
De ce sa las sa creasca maracini prin iarba,
De unde astazi m-ai privit iar surazand.

De ce sa las un val sa ma scufunde-n mare?
De ce cand am lumina sa alerg spre soare?
De ce sa scrijelesc pe cruci uitare?
De ce sa-i las sa ma doboare?

De ce sa las sa ma conduca mintea?
De ce sa zbor cand inca mai pot merge?
De ce sa-mi las plecata fruntea?
Doar pentru cel ce nu-ntelege…