Hazard

De fluturi mi-era dor ca de-o lumină
Ce orbul o implora ca sa-i vină.
Puteam sa jur ca mi-e finala acea stare
De nici a nu zambi, de nici ma doare.

Dar tu, soptindu-mi degete in umbra
Mi-ai despicat singuratatea sumbra
M-ai inodat de ale tale zece
Cum nu exista om a intelege.

Si parul meu curgandu-ti peste buze
Degeaba se sileste sa m-acuze
Ca m-as grabi in oase-ti sa ma scriu
Si-n inima sa-ti bat de timpuriu.

Chiar nu pot sa stopez a te sti foarte
Cum nu-i nici amanare pentru moarte,
Cum soarta unui om se cam reduce
Prin nastere si viata la o cruce.

Cunoaste-ma-n frumos cat si-n osândă
Si lasa-ti tampla suflet ca sa-mi vândă
Si chiar de trupu'-ngaduie-a ne strange
Decat pana la vasele de sange

Tu fie-mi nu doar val ci marea lungă
Iar eu sa fiu corăbii sa ti-ajungă
Caci poti sa fii iubire maturată
Insa matur iubirii niciodata.

Catharsis

Eu o sa tip,
Pan’ ce plamanii mei
Macar or sa ma ierte
C-am injectat in lobii lor
Momente
Cand tolaniti pe buruieni
De vara si prafoase
Credeam ca stele daramand
Luna ne coase.

Si vantul ce-adia usor
Pe gat si la ureche
Ma impingea sa te visez
Din cand in cand
Pereche.

Cu ochi inchisi ma fâstaceam,
Cu palme glaciare
Zambeam si pieptu-ti imi parea
Un pergament
De soare.


Si timpul lent cand noi radeam,
Se economisea.
Ne gadilam cu simplitati
Si nu,
Nu ma durea.

Eram ceva nedefinit
Ceva smintit,
Ocult
Si n-am avut niciun habar
Că-n iarba replicilor lungi,
Si pe camasa ta cu dungi
Aripe mi-au crescut.

Negam orice in front verbal
‘njuram de mana mea
Că tot miscandu-se hai-hui
Te cam apropia.

Credeam ca-n noi asemeni vezi
Doi chiriasi ai florei,
Nici n-am gandit sa-mi adresezi
Pe viitor, cand ne-ntâmplăm
Ororile Pandorei.

Dar iată-mă clacând din nou
Atasamentul fin.
Ma ticaie-n perete-un ceas,
Un om si mai putin…

Dac-ar filtra caldura mea
Pe-al sau destinatar
In sită fara sapaturi,
M-as mai păstra macar.

Cu grija norii m-au lucrat.
De ce ma dau asa?
Sa ning in cale-ti, tu s-adormi
La soba altcuiva.

Sunt doar o supa de atomi
Din oala stramosească
In care Domnul ne-a mixat
Sa nu se plictisească.

Dar pare-mi-se ca-n a mea
Reteta formativa
Nu stiu ce-a pus de m-a facut
Romantica, naiva
Sau poate-un inger beat si tâmp,
Sătul de-asa traditii
S-a strecurat in profeții
Pe cand sforaiau Sfintii
Si-a adaptat destinul meu
S-amuze Providenta
Si-n utopii si in delir
Mi-a navigat frecventa.

Sunt doar o supa de atomi
Dar cine e mai mult?
La fel ca altul dintre voi
Zambesc si ma incrunt
Numai ca voi va-nvârtejiți
In jurul pielii voastre
Eu ma dedic pe-un val fragil
Spre suflete albastre
Si nu ca altul ma hranesc
Cu lălăieli banale
Ci moleculele-mi lipesc
Cu flori spirituale.

Ce dacă totusi am crezut
Ca luna-o sa ne fiarba
Si-ai sa te tii de mana mea
Si-n drum nu doar in iarba?

Ce daca sufletul mi-ai supt
Tiptil, in joaca ta?
Sa te detest, sa te condamn
Nu scrie-n supa mea.

Mi-e teama însa că-ntr-o zi
M-o pâlpâi un foc
Ce-o merita să-l întețesc
Dar voi fi om… deloc.

Si totusi mi-e parca mai mila
De cei ce-si smulg speranta
Căci n-am venit in univers
Sa ne pastram substanta.

Ci s-o-mpartim oricum putem,
Mai fară judecată
Caci timpul ni-i un strai de bal
Iar riscul nu-i o pată.

Ce daca tu printr-un sarut
M-ai chiar nedreptatit?
Eu pot sa-ti cant sincer la fel
Si pa si bun venit.

Si o sa țip
Pan’ ce plamanii
Macar or sa ma ierte
C-am injectat in lobii lor
Momente
Cand eu-o supa de atomi
Si tu o alta supa
Ne-am întâmplat fara macar
Sa reflectam la “dupa”
Si-am ruinat prietenii
Suntem amnezici dar,
Si ce bizar…
Imi place astazi sa cred că
N-am fost solubili doar.

Dezamagiri

Inima mea e un ţânc autist
Ce reneaga-orice ritm policrom
Că-ntr-o zi, mai demult, palpitand intr-un vis
S-a taiat prea adanc intr-un om.

Si cu tot handicapul acesta extrem
S-a gasit intr-o zi, mai acum
Sa-si contracte din teamat, dilate iluzii
Intr-un fel confient, nu stiu cum.

Am inchis cate-un ochi, m-am facut ca n-o cred
Si-am uitat-o, sistolic sa spere.
Cateodata, firav, i-am soptit pe la gat
Promenade de buze stinghere.

Si cu mana in mana, am pus-o nevrand
Intre-a mea si a ta intamplare
Ne-am zambit cam natang si apoi am gandit
Ca vom fi un duet oarecare.

Dar nu eu, chiar nu eu ci doar inima mea
A stiut matematici haine
Sa te vare-n formula surasului meu
Si sa nu te mai scada din mine.

Si din eul naiv ce nu pot sa-l pierd
Chiar crezut-am ca Doi-ul te schimba
Si in freamatul meu, facut-am ostiri
Sa impusc nepasarea-ti in limba.

Chiar la sfada m-am luat cu demonii tai,
Te-am pastrat in sipet de lumine
Si cu ochii tociti, m-am decis in final
Sa tin post pe vecie de tine.

Si inima mea e un ţânc autist
Ce transforma si somnul in mit
Că-ntr-o zi, mai acum, palpitand intr-un vis
A dormit langa omul gresit.

Naiva

De ce-l iubim pe insul, intern inaccesibil
Si ii negam pe-aceia ce-n inima ne cer?
De ce pasim in transa cu cel ce dezerteaza
Si verticalul luptei -l socoatem pasager?

De-ar fi sa se decida amorul neuronic
Sa daruim din suflet, cum scrie-n emisfere
In vagauna vremii ne-am prelungi cu omul
Ce nu face rabat complet sa ni se-ofere.

Oi fi doar eu naiva sau globul clocoteste
De-atatia alandala ce-si mangaie-n barbie?
Sunt multi nepotriviti ce-si dau subit o sansa?
Sunt singura inepta tarata-n insomnie?

De ce-am crezut ca omul ce dorul nu-l serveste
Ar chiar putea cu mine sa-si schimbe din traiect
De ce sa sper c-avut-am atata importanta
Ca m-ar lasa sa-i umblu la psihicul defect?

O fi barbat pe lume camasa sa-si descheie
Si-apoi buza pe buza, in piept sa se deschida
Sau toti se intoxica cu vraji si logoree
Jurandu-te un flutur’ , tratandu-te-o omida?


Macar de-ar fi destinul o dulce simbioza
Sa ne distrugem ziua, sa ne-asamblam pe luna…
N-ar fi o simfonie , dar insa ne-ar ajunge
Cat sa ne spunem tandru” Imi pasa. Noapte buna!”

Dar semintia noastra e-o cursa nesfarsita,
Cu maini care se caut’, cu maini ce se lovesc
Si vreau din tot adinsul sa te urasc energic
Si totusi te iubesc.

Mea culpa

Cu ochii-mpaturiti in lacrimi multe
Ma las invesmantata-n arta mea
Si imi sarut pe buze si pe frunte
Durerea ce cazut-am peste ea.

Sadismul astor clipe slefuite
In pantecele gandului de “Doi”
Nepetrecandu-se ma fac sa fiu in mine
Precum un mausoleu fara eroi.

De ce repetitiv comit pacatul
De-a-mi trage miocardul printr-un cui?
De ce mai cred ca s-ar putea iubire
Acolo unde insusi suflet nu-i?

Valsez ratacitor orasul vietii,
Pe bulevardul dramelor ma las
Si-n timp ce fericirea ma evita
Dozez acelasi vis la orice pas.

E crud si e nedrept, demential
Sa-mpart acelasi pat cu vanitatea
Aceluia ce standu-mi nu-mi va fi
Ci doar exacerba singuratatea.

De ce-s asa profunda si torida
Cand nimeni c-ochii mei nu e uman?
De ce asum in universul meu fanatic
Indiferenta unui prea versat tiran?

Cu ochii-mpaturiti in apropouri,
In linisti virulente ma dedic.
Plasat-am totul pe sub bradul gurii tale
Si am primit…nimic.

Singuratate

M-am transcris intr-o tristete
Printre capete-mbulzite.
Liniile firii mele
Frematau nestapanite
Si n-au stat cum le-am cerut
Si pasind asa pe strada
Am simtit ca m-am pierdut
Ca ma scap ca pe-o moneda,
Ma remarca toti din jur
Dar sunt mult prea depasita
Ca sa-mi mangaie-n contur.


Planuim singuratatea
Ca pe-un soare si-l curtam
Dar nu stim intru aceasta
Ca ne dezumanizam,
Ca ne lepadam cu totul
Sansa de-a zambi a zori,
Penetrand cusca iubirii
Incapabili de fiori.

Noi n-am vrea sa fim terestrii
Ne-am dori metal sa fim
Sa ne franga timpul inimi
Sa fim reci, sa nu simtim
Si sa pierdem absolutul
Tot sa radem naturali
Fulger vrand sa ne doboare
Sa ramanem verticali.

Si cazand asa pe trepte
Si julindu-ma-n adanc
Din aula firii mele
As fi vrut sa-ncep sa plang
Sa imi pierd orice speranta
Ca in om sa ma cobor
Fie-mi inima o groapa
Tu- un ins intamplator.

Dar muream necesitatea
De-a fosni din maini cu tine
Tu pe umeri murmurandu-mi
Ca de-acum ne va fi bine
Si-n urechea disperarii
Sa-mi presari din lob in lob
Amanuntul cel mai tandru
Ca nu-s singura pe glob.

Insa crudele distante
Si un iz indiferent
Ma faceau sa tes in taina
Un tragism incipient.
Ma durea absurd de tine
Ma durea de cine esti
Că in scala firii tale
Nu ai cum sa ma traiesti.
Ma durea orice miscare
Si cadeam in chip si fel
Chemand sufletul ce nu-l ai
Sa-mi afund tristetea-n el.

M-as transcrie intr-un zambet
Printre capete banale
Liniile firii mele
Sa se-mbine cu-ale tale,
Sa gradam o legatura
Astazi da, maine nu stiu
Insa tânta mea valoare
Nu-mi da voie ca sa-ti fiu
Ne-aproape, ne-durabil
Necinstit, ne-delicat
Si-mi ajunge sufletirea
Un atu eradicat.


Planuim singuratatea
Ca pe-o baie in frumos
Insa cand deschidem ochii
Ne trezim cu chipul stors
De surasuri si de pace
Si taras ne schingiuim
Cu credinta ca-ntr-o seara
O s-aflam ca ne iubim
Cu dorinta ca-ntr-o noapte
Tot mimand un dor ocult
Punand buzele pe buze
Vom simti ceva mai mult.

Diferentele-ntre oameni
Ne trascriu intr-o tristete
Dar speranta e cea care
Ne ingaima frumusete.

Eu m-am scris intr-o durere
Printre alti cu chipul plat
Doar mergand asa pe strada
Nu prea stiu cum s-a-ntamplat..



Parca m-amageam cu vise
Parca, parca era luna
Si-mi doream doar s-adormim
Impreuna.

Axioma

Cand noaptea ia o umbra si-nc-o umbra
Si-si face pai sa soarba ce-i lumina
Ne dezbracam in ingeri moi
Si ne fardam mustrarile de vina.

Iar in mansarda lunii perforate
De-atata realism, concretizare
Strangandu-ne in aripi cu credinta
Uitam ce mult ne doare.

Si cand la tine, cand la mine in nucleu
Ne pendulam sperantele cu jind
Si in focarul ego-ului nost
Te simt, ma simt fiind.

Ne sarutam pe mii de lacrimi si suspine
Ne-atingem fiece oblon al firii
Iar nu in 9 luni ci 9 clipe
Se naste mitul fericirii.

Dar dimineata raza, raza si-nca
Isi face pai si soarbe noapte ce-i
Iar noi, asa umani si fara vraja
Ne-ncorporam in limitele ei.

Tot vine ea, lumina, ne stramteaza
Pe noi care simtim ca si artisti
In negru patimim iubiri, in alburi
Ne imbracam in oameni si mai tristi.