1.Oh, mamă
Românie, primeşte a mea rugă
În ochii tăi de flori ce
veşnic nu pălesc
Chiar dacă uragane
sămânţa le-o alungă,
Deşi atâta iarnă în
taină ispăşesc.
2. Mai scarmănă-ţi
ogorul de lupte schilodit
Şi-nsămânţează râvna
răpuşilor eroi...
C-am aşteptat minunea şi
nu s-a făptuit
Ca însuşi cimitirul să-i
nască înapoi.
3.E secetă ,oh, mamă ,
de oameni altruişti,
De suflete ce-şi ţin cu
sârg făgaduinţa.
Noi adormim sleiţi şi ne
trezim mai trişti
Să ne-ndesăm pe stradă-n
călcâie neputinţa.
4.Străinii ne hulesc, ne
ponegresc cultura.
„Popor cu mâna-ntinsă” –
aievea ne blesteamă,
Iar noi, în loc cu genii
să le închidem gura
Le dăruim din tine pe
Roşia Montană.
5.Copiii tăi, oh, mamă,
nu mai ştiu de şotron.
N-au coatele julite
căzând cu bicicleta.
Tastează SMS-uri c-un
zâmbet monoton,
Nu măzgalesc asfaltul
cum făceam noi, cu creta.
6.Ei nu-şi pornesc
iubirea când nu-i vreun interes.
Îşi mutilează pielea
când se rănesc intern.
Nu ştiu să-şi spună
gândul căci cărţi nu mai citesc.
Când nu mai merg la
şcoala, dau vina pe guvern.
7.Bătrânii tăi, oh,
mamă, se-ncruntă la schimbare
Şi suferă cu lacrimi c-odraslele-s
şomere.
Ei cred că Ceauşescu nutreşte
răzbunare
Căci noi din 89 trăim
pentru plăcere.
8.Ne zic c-au fost
săraci şi că n-au fost sătui,
Da’-n casa de chirpici, când se sfârşea fitilul
Işi agăţau durerea,
afară, într-un cui
Şi nu uitau nicicum
să-şi mângâie copilul.
9.Noi ne-am îmbolnăvit
de lene şi stagnare,
De jurăminte care dispar
după cortină,
De ştiri cu accidente şi
acte criminale
Şi parcă bunătatea la
soare nu se-nchină.
10.De ce-aclamăm
prostia, tupeul, furtişagul
Şi batjocorim rodul puţinelor
talente?
Indiferenţa noastră va
unelti baltagul
Ce-o să ne facă,poate,
pierduţi eminamente.
11.Noi ne-am robotizat
structura săptămânii.
Trăim adânc sclavia-n
bătăile de ceas.
Ne neglijăm copiii, ne lepădăm
bătrânii,
Ne-abandonam şi visul la
primul mic impas.
12. De ce pe tine, mamă,
te acuzăm de toate
Şi te privim cu silă, fugind
în pribegie
Când chiar Carpaţii tăi ne
urlă că se poate
Să fim din nou mândria
strămoşilor din glie?
13. Căci mai avem
resurse de oameni iscusiţi
Ce-aşteaptă ca ideea să
scape de prin saci.
Avem un Dumnezeu înconjurat
de Sfinţi,
Tradiţii şi istorii
rămase de la daci.
14.Să dăm uitării totul doar
fiindcă presa minte
Că nu am mai avea
nicicum remediere?
Dar oare chiar e musai
să fii un preşedinte
Ca sa deţii controlul
şi-accesul la putere?
15.Ne-ai şoptit chiar
tu, mamă, că buturuga mică
Răstoarnă carul mare –
să nu uităm cumva
Şi-apoi ne-ai pus, cu
grijă , să privim la furnică
Cum cară dumicatul mai
mare decât ea.
16.Treziţi-vă, voi,
fraţi, căci mama e-ostenită
Şi limba noastră dulce, ridicol
s-a scurtat !
Să-i zicem Eminescu, o
Gogă şi-o Nichită,
Să nu-i lăsăm drapelul de vânt nefluturat !
17.Căci suntem prea români
şi ne-mpăcăm aleanu’
Numindu-ne aşa şi-n stele
şi-n noroi.
Căci suntem ai lui
Ştefan şi ai lui Brâncoveanu
Ce au murit ca Domnul să
nu plece din noi.
18.E drept că universul cobai
ne-a cam ales
Să vadă, ne lăsăm pământul
ca orfan?
O fi amnezic poate. Să-i
amintim deci, des,
“Că-n aste mâini mai
curge un sânge de roman!”
